Dulceata de gutui
Sincer, nu-mi amintesc ca-n viata mea sa fi mancat pe undeva dulceata de gutui, decat la soacra mea, o singura data. Dar daca stiam c-o sa-mi placa atat de mult, nu mi-ar fi lipsit niciodata! Cand am gustat din borcan, as fi putut sa nu ma mai opresc, asa aromata si finuta e. Am crezut ca am fiert-o prea mult, cand am vazut ca e asa legata, desi nu e tare deloc, dar mi-a explicat matusa mea, ca gutuile, avand multa pectina, au proprietatea de gelifiere, asa incat nu vom avea o dulceata cu sirop ci mai pastoasa, cremoasa, legata. Pe paine cu unt e de senzatie! Mi-a placut si culoare si aspect si arome si tot!
