Băncile sub gard
La început, Elena Petrovna nici măcar nu a înțeles de ce se oprise.
Pur și simplu mergea de la stația de autobuz cu două saci grei. Capul încă îi bubuia din cauza microbuzului, iar iarba pârjolită de vară de-a lungul gardului verde foșnea sub picioarele ei.
Era sfârșitul lunii august. Căldura se mai potolise în sfârșit puțin. Roșiile însămânțate singure, neplantate de nimeni, ieșeau prin plasă.
Totul era ca de obicei.